Personalități marcante

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

(n. 8 decembrie 1876 , comuna Ivești , județul Galați – d. 5 martie 1955 , București )

”Gestul poartă în el tăria concretă a mişcării ce l-a pornit. Nimic nu desluşeşte, nimic nu explică. Faptul hotărăşte că el trebuia făcut.” – Hortensia Papadat-Bengescu

Prozatoarea şi autoarea dramatică Hortensia Papadat-Bengescsu s-a născut la 8 decembrie 1876, în comuna Iveşti, judeţul Galaţi. A primit din familie o educaţie muzicală şi literară iar, prin unchiul ei, a fost atrasă de teatru.

Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu.

În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”.

Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar. Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.

Din 1923 devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene.
În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză. În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate.

Negoiță Dănăilă

(n. 17 aprilie 1878 , Bucești, com. Ivesti Galați – d. 5 februarie 1953 )

„Adevărul şi frumosul şi deci ştiinţa şi arta sunt eterne şi universale. Omul de ştiinţă şi artistul însă, care sunt celulele cele mai sensibile ale unei naţiuni, nu se pot sustrage de la idealurile şi nici chiar de la preocupările de moment ale neamului lor.” – Negoiță Dănăilă

Profesorul şi savantul Negoiţă Dănăilă, care şi-a desfăşurat activitatea didactică, ştiinţifică şi organizatorică pe parcursul a treizeci de ani, a avut o contribuţie însemnată la progresul cunoaşterii în domeniul chimiei petrolului, prin numeroasele cercetări care abordau probleme concrete de valorificare a resurselor naturale existente în ţară. Lucrările sale de chimie aplicată în industrie pot fi definite ca lucrări de pionierat şi apostolat. Sub conducerea sa au fost redactate peste 300 de lucrări ştiinţifice, în special din domeniul analizelor şi utilizării petrolului şi cărbunilor din România.

Negoiţă Dănăilă este cel care a iniţiat organizarea învăţământului superior de chimie industrială şi a creat primul institut de specialitate din ţara noastră.

„Profesorul”, aşa cum îi spuneau atât studenţii, cât şi cadrele didactice, a dăruit Bucureştiului peste 40 de ani din viaţa sa. În satul său natal, Buceşti, şcoala elementară unde a învăţat şi o stradă apropiată casei părinteşti îi poartă numele, iar în 1998 primăria comunei Iveşti l-a numit post-mortem Cetăţean de Onoare.

 

Antonel Borsan

Data nașterii: 29.04.1970, locul nașterii: Ivești, Galați

A inceput sa practice canoe de performanta la clubul Dunarea Galati, dupa care s-a transferat la CSA Steaua Bucuresti.
A cucerit medalia olimpica de argint la C2 – 1000 m la JO de la Atlanta, din 1996, alaturi de Marcel Glavan,.
La Campionatele Mondiale a obtinut doua titluri la C4 – 1000 m, in 1995 si 1997  si cinci medalii de argint la C2 -1000 m, in 1995,  la C4 – 500 m, in 1994, 1995 si 1997 si la C4 – 1000 m, in  1994.
In 1997, la Plovdiv, la Campionatele Europene reluate dupa o pauza de 28  de ani, si-a adjudecat titlul continental la C4 – 1000 m si doua medalii de argint, la C4 – 500 m si C4 – 1000 m.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

Ultima actualizare: 14:51 | 24.11.2023

Sari la conținut